Leziunile de umăr ale jucătorului de volei
clasificare
Abordarea metodologică a factorilor de risc în traumatologia sportivă din volei Avramescu Elena Taina, I. Ilinca, M.
Scopul principal al lucrarii consta in realizarea unui studiu prospectiv al traumatismelor în volei, dând o definiţie precisă noţiunii de traumatism, urmărind individual datele asupra mecanismelor traumatismelor şi examinând aceste traumatisme, pentru a obţine informaţii exacte asupra mecanismelor şi a putea astfel recomanda metode profilactice eficiente. Cuvinte cheie: volei, traumatisme musculo-scheletale, recupeare.
- Dureri de genunchi după proteze
- Totodata, creste si potentialul de accidentari.
Introducere Practicarea diverselor activităţi sportive a cunoscut în ultimul timp o evoluţie extraordinară, implicând din ce în ce mai multe persoane de toate vârstele şi din toate categoriile. Acest fapt a reprezentat o nouă provocare pentru traumatologie şi pentru medicina sportivă.
Accidentari si metode de prevenire ale acestora in volei
Consecinţa directă a generalizării fenomenului sportiv este urmată pe plan medical de o creştere a numărului de pacienţi cu patologii traumatice acute sau hiperfuncţionale, mai ales în sporturile de contact, în care mişcările sunt executate din rutină şI fără o pregătire specifică prealabilă 3.
Astfel concluzia logică ce se desprinde este aceea că antrenamentul trebuie reconsiderat în termeni de profilaxie a traumatismelor 2.
Teoretic toate traumatismele musculo-scheletale pot fi prevenite printr-un antrenament corect iniţiat şi condus, printr-o pregătre fizică adecvată. Dacă exerciţiul fizic reprezintă pentru majoritatea indivizilor de alte profesii un element indispensabil menţinerii sănătăţii, pentru sportivii leziunile de umăr ale jucătorului de volei performanţă el se poate transforma uneori şi în anumite condiţii în element cu efecte dăunătoare.
Cauzele şi mecanismele de producere sunt specifice practicării sporturilor factori predispozanţi, favorizanţi şi dec1anşanţidepinzând de sportivi, de antrenor, de greşelile de organizare a competiţiilor, de carenţe alimentare, defecte de echipament sportiv ş. Un al doilea obiectiv al lucrarii prezente il constituie identificarea factorilor de risc in traumatologia specifica jocului de volei. Astfel lucrarea prezenta isi propune realizarea unei evidenţe a traumatismelor şi localizării lor mai frecvente la jucătorul de volei, cât şi evidenţierea eventualelor greşeli metodice în diferite perioade de pregătire ale sportivului sau tulburări ale echilibrului anatomo-funcţional în organismul sportivului, ambele aspecte fiind perfect corectabile prin intervenţia antrenorului sau a medicului.
În afara scopului pur statistic un alt obiectiv urmărit consta in introducerea în programul de antrenament a unor exerciţii de stretching, care combinate cu tehnici de mobilizare şi masaj să contribuie la evitarea afecţiunilor acute dar şi a celor hiperfuncţionale, de suprasolicitare. Profilaxia va include programe de exerciţii specifice introduse în programul de antrenament în scopul creşterii elasticităţii structurilor articulare şi periarticulare, creşterea rezitenţei tendoanelor şi ligamentelor în paralel cu elasticitatea musculară, având ca efect fortificarea din punct de vedere biomecanic a articulaţiilor traversate, conferind stabilitate dar şi utilizarea maximală a limitelor de mişcare în articulaţia respectivă.
Kinetoterapeutul si antrenorul trebuie să cunoască bine biomecanica sportului respectiv pentru a preveni atitudinile vicioase determinate de practicarea sportului.
Inregistrarea si analiza miscarii cu ajutorul unor sisteme video si softuri de analiza de miscare SIMI Motion va permite analiza biomecanica a procedeelor specifice din volei si comparatii intre diversi jucatori care au prezentat sau nu traumatisme prealabile.
Discuri herniate Leziuni la genunchi Leziunile la genunchi în timpul voleiului sunt mai puțin frecvente, dar când apar, acestea sunt, de obicei, fie la ligament sau cartilaj. Ligament Accidentări: Leziunile leziunii la genunchi sunt foarte frecvente în sport, care necesită oprirea și pornirea sau schimbarea rapidă a direcțiilor. Aceste forțe extreme asupra genunchiului pot duce la ligamente sfâșiate.
Tinand cont de aspectele teoretice expuse anterior si pentru a realiza o evidenţă cat mai exacta a traumatismelor şi localizării lor mai frecvente la voleibalisti, cât şi evidenţierea eventualelor greşeli metodice în diferite perioade de pregătire ale sportivului sau tulburări ale echilibrului anatomo-funcţional în organismul sportivului, antrenorului sau a medicului, amt urmări incidenţa traumatismelor pe o perioadă de 2 ani S-au mai înregistrat constantele biochimice implicate parţial sau total în apariţia traumatismelor ca factori favorizanţi, şi anume: Hb serică, Ca ionic şi total, Mg seric, acidul lactic.
Din studiile efectuate a reiesit faptul ca cea mai mare rata a traumatismelor este asociata cu actiunea de blocaj urmata de lovitura de atac ambele necesitand din partea sportivului saritura.
O imagine mai exactă poate fi compilată din rezultatele diagnosticării instrumentale. Primul ajutor Trauma nu poate fi sigură sau minoră. Umflarea la umăr necesită o examinare atentă și o terapie adecvată. Pentru a oferi prim ajutor, este necesar să se evalueze starea generală a victimei și să i se pregătească pentru imobilizarea la transport.
Actiunea defensiva a fost asociata cu un numar mic de leziuni, in timp ce serviciul, preluarea si pasarea au fost responsabile de un numar minim al acestora. In general fiecare jucator executa in timpul jocului toate aceste procedee tehnice si de aceea jucatorii sunt expusi in mod egal la riscul de aparitie a leziunilor. Tabel 1.
